Ottavio Congiu
(Ussana, 1944)
A
tore teatrale, regista, istudiosu de limba sarda, tradusidore. Comintzat sa carriera a piseddu lende letziones dae Aldo Ancis, regista teatrale RAI.
Dae sos primos annos otanta de su ‘900 faghet su regista de sas òberas suas, rezènde-si issu etotu e giutende peri sa Sardìnnia e in s’Itàlia sas fainas de sos prus connòschidos autores teatrales in limba sarda:
Antoni Garau, Remundu Frèsia, Sarbador Ánghelu Spano, Antoni Maria de Esterzili, Ricardu Solinas, Franciscu Aresu, Lùciu Spiga, Arricu Serra e pruschetotu sa faina chi prus at in su coro: “S’Iscomuniga de peidru Antiogu retore de Masuddas” chi est dae unos barant’annos s’òbera chi at caraterizadu s’arte sua.
In Pauli, inue at bìvidu annos meda, at rèzidu sa filodramàtiga “Redentor” e at fùndadu e dìrigidu su “Teatro Studio Tramudai”, chi tenet domo in sa butega artìstica de s’amigu pintore e isculpidore “Gianni Argiolas”, chi est fintzas, dae annos meda, iscenògrafu e autore de “ locandinas” e friguras de sos lìberos suos. At dirìgidu trumas meda e laboratòrios teatrales in medas iscolas de su Campidanu. At torradu a iscriere in sardu e giutu in iscena òberas teatrales de Luigi Pirandello, Giovanni Verga, Anton Cechov e Pietro Picciau. At torradu a iscriere in sardu e giutu in teatru fintzas “Su Càntidu mannu”, una riscritura de su Càntigu de sos Càntigos de sa Bìbbia. A die de oe est diretore de ConTea teatro.
At imprentadu trabàllios diferentes. S’òbera, perou, chi prus lu caraterizat est sa de àere tentu sa zenialidade de si bisare unu pròlogu e un’acabbu de azùnghere a “ S’iscomùniga de peidru Antiogu.
Otàviu, a s’incomintzu – in su 2004 – imprentat “…facci a su spanigadroxu”, unu pròlogu a “S’iscomùniga”, chi contat – bidènde-los – sos particulares chi sun acontèssios innanti de sa fura fata a preìderu Antiogu. Daboi de deghesete annos, in su 2021, Congiu contat de àere agatadu intro de una càscia impruinada – chi siat beru o fàula est pagu de importu – una lìtera inue calicunu cunfessat de àere fatu una fura a metade Otighentos in Masuddas, in d-una note de lugore. Dae custa lìtera partit un’epìlogu ispassosu chi ponet unu capeddu a s’istòria de preìderu Antiogu, dènde-li una lughe noa e fatènde-la gai intrare in d-una guarnissa dramatùrgica prus afaca a sos apretos iscènicos modernos.
Cumparti